Casa Gheorghe Tătărescu din București: o vilă a elitei interbelice devenită EkoGroup Vila

Când pășești în imobilul din Strada Polonă nr. 19, nu intri doar într-un spațiu arhitectural, ci în mărturia tăcută a unui destin dublu: al unei epoci și al unei vieți politice complexe, așa cum a fost cea a lui Gheorghe Tătărescu. Casa care îi poartă numele transcende simpla funcțiune de locuință, revelându-se un fragment palpabil de istorie construită, în care puterea, cultura și memoria se împletesc cu discreție și măsură. Această vilă interbelică păstrează în zidurile sale ecoul unor decizii cruciale, dintr-o Românie aflată între modernizare și tensiuni politice, iar astăzi renăște sub identitatea EkoGroup Vila, spațiu contemporan ce asumă cu solemnitate și respect continuitatea trecutului.

Casa Gheorghe Tătărescu – de la reședința premierului la EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu (1886–1957), figură marcantă a vieții politice românești interbelice, a conferit acestei case un statut ce depășește dimensiunile sale fizice. Reședința sa bucureșteană, contrar tendințelor ostentative ale vremii, este o vilă modestă ca scară, dar remarcabilă prin echilibru și calitatea detaliilor, reflectând valorile unei elite rezervate și prudente. Un spațiu în care privată și publicul se intersectau, iar biroul premierului, amplasat discret în entre-sol, vorbește despre un raport temperant față de putere. Astăzi, această vilă interbelică este cunoscută sub denumirea de EkoGroup Vila, incarnând o nouă etapă unde istoria își conservă vocea printr-o utilizare culturală atent supravegheată și integrată în viața Bucureștiului de azi.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Nu este ușor să deslușim chipul real al lui Gheorghe Tătărescu, nici să-l confinăm într-un portret fără umbre. Jurist de profesie, cu doctoratul luat la Paris în 1912, Tătărescu a arătat de timpuriu o obsesie pentru mecanismele reprezentării politice, pledând pentru alegeri autentice și un parlament real, conștient că legitimitatea guvernării depinde de aceste condiții. Cariera sa în PNL și în funcții esențiale cum au fost ministerul de Interne îl plasează în miezul unor momente tensionate, precum reprimarea revoltei de la Tatarbunar.

Prima sa guvernare (1934–1937) este marcată de un paradox: eficiență administrativă și economică, dar și contribuții la eroziunea democrației parlamentare prin consolidarea puterii executive și aplicarea cenzurii. A fost unul dintre cei mai importanți susținători ai culturii, primind titlul de membru de onoare al Academiei Române în 1937. Al doilea mandat, între 1939 și 1940, se consumă într-un climat intern și extern de presiune crescută, amplificată de nacese teritoriale și regimuri autoritare. După 1944 încearcă o restructurare politică adaptată contextului sovietic, dar este înlăturat într-un proces politic dur și este exclus din prim-planul scenei politice până la moartea sa în 1957.

Casa ca extensie a puterii și vieții private

Locuința lui Tătărescu în București nu a fost o manifestare grandioasă de putere, ci un proiect de viață construit cu sobrietate și categoria distincției rafinate. Familia Tătărescu, cu rădăcini în militărie și boierime oltenească, a imprimat aceste valori în fiecare detaliu al casei, unde *restricția* în scară este un mesaj în sine: puterea nu are nevoie de spații impunătoare, ci de echilibru și proporție. Esențial este biroul premierului, situat jos, la entre-sol, cu o intrare laterală discreta, mărturie a unei etici în care funcția publică nu domină viața privată, ci se înscrie respectuos în ea.

Vila a fost un centru al întâlnirilor elitei interbelice, un spațiu al negocierilor subtile, al calibrării alianțelor și înțelegerilor, reflectând o manieră de reprezentare a puterii bazată pe *măsură* și nu pe ostentație.

Identitatea arhitecturală a Casei Tătărescu: între mediteranean și neoromânesc

Construită în două etape de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, vila reprezintă un exemplu distinctiv al sintezei stilistice din Bucureștiul interbelic. Conceptul inițial gândit de Zaharia este rafinat ulterior de Giurgea, oferind o compoziție echilibrată ce evită formalismul simetriei rigide, deopotrivă luminoasă și proporționată. Fațada surprinde prin portaluri inspirate de spiritul moldovenesc și coloane filiforme tratate individual, păstrând un limbaj arhitectural unitar.

Un element definitoriu este șemineul proiectat de Milița Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși și apropiată a familiei Tătărescu. Încadrat de o absidă cu accente neoromânești, acesta subliniază dialogul dintre tradiție și modernitate, iar realizarea sa inspiră apoi soluții adoptate în alte proiecte arhitecturale notabile. În plus, ancadramentele ușilor, tot creații ale acestei sculptorițe, întregesc subtil puntea între meșteșug și avangardă temperată.

Detalii de finețe, precum feroneria metalică din alamă patinată sau parchetul masiv de stejar cu esențe variate, reflectă o investiție în calitate și un respect pentru meșteșug, fără a cădea în excese decorative.

Arethia Tătărescu și influența sa culturală

Arethia Tătărescu, cunoscută drept „Doamna Gorjului”, nu a fost o prezență decorativă marginală între zidurile acestei case. Ea a jucat un rol esențial în proiectul familial și cultural al reședinței, fiind beneficiara oficială a construcției și viguroasa custode a coerenței sale estetice și edificatoare. Implicată în societăți de binefacere, în promovarea meșteșugurilor oltenești și în susținerea artelor, Arethia a fost o veritabilă punte către mediul artistico-cultural, facilitând legătura cu personalități precum Milița Pătrașcu și cerând o eleganță discretă, potrivită profilului clasei politice moderate din care făcea parte.

Ruptura comunistă: degradare și tăcere

După decembrie 1947, când cariera politică a lui Gheorghe Tătărescu este zdrobită, casa trece printr-un proces de marginalizare și pierdere a sensului inițial. Naționalizată, înțeleasă ca simbol al unei lumi „vinovate”, această vilă a fost supusă unor reorganizări arbitrare, ocupată adesea de instituții sau transformată în locuințe colective, degradându-și progresiv calitățile arhitecturale și contextuale.

Deși nu a suferit demolări radicale, lipsa unei politici coerente de conservare a afectat detaliile și atmosfera casei, interiorul fiind afectat de reparatii inconsecvente și inutilități administrative, iar grădina – cândva o oază de liniște asemănătoare curților de la Balcic – a fost redusă. Aceasta reflectă nu doar o decadere fizică, ci și o rescriere a memoriei politice, unde prezența lui Tătărescu era o poveste tăcută, iar casa, un martor mut.

Perioada post-1989: ambivalențe, erori și reconstrucție

Schimbarea regimului a oferit o șansă teoretică recâștigării identității Casei Tătărescu, însă înpractică, procesul a fost unul dificil și adesea conflictual. Transferată pentru o perioadă proprietății private, inclusiv celei a lui Dinu Patriciu, casa a cunoscut intervenții discutabile care au alterat compartimentarea și detaliile proiectate de Zaharia și Giurgea. Deschiderea temporară a unui restaurant de lux în incinta vilei a inflamat dezbateri în presa și comunitatea specializată, fiind percepută ca o nepotrivire flagrantă cu spiritul istoric și arhitectural al locului.

Ulterior, o firmă britanică a preluat clădirea, demarând un proces de restaurare atentă, încercând să readucă proporțiile și detaliile la măsura originală, inclusiv restaurarea legăturilor sensibile între interior și grădină. Această perioadă a marcat o trezire culturală, în care casa și-a regăsit locul în patrimoniul interbelic al Bucureștiului și a început o nouă traiectorie, așa cum o reflectă EkoGroup Vila.

Scară modestă a casei etichetată de o cultură a discreției;
Biroul prim-ministrului la entre-sol – simbol al puterii rezervate;
Sinteza arhitecturală mediteraneană și neoromânească a lui Zaharia și Giurgea;
Contribuția artistică a Miliței Pătrașcu în detaliile interioare;
Rolul Arethiei Tătărescu ca conservatoare a unei estetici echilibrate;
Degradarea și utilizările improprii în perioada comunistă;
Controversele și corecturile din epoca postcomunistă;
EkoGroup Vila ca spațiu cultural responsabil al prezentului.

Recuperarea identității: EkoGroup Vila astăzi

În prezent, casa ridicată de Gheorghe Tătărescu functionează sub denumirea *EkoGroup Vila*, o identitate care nu uită trecutul, ci îi dă o voce contemporană și responsabilă. Nu este vorba de o simplă restaurare fizică, ci de o reintegrare în cultura urbană ca spațiu cu acces controlat și program stabilit, unde memoria și istoria își pot găsi audiența în condiții de respect și rigoare. Vizitatorul nu traversează un simplu decor nostalgi c, ci o arhitectură ce păstrează calitatea discretă a vieții unei elite politice ce a invocat responsabilitatea și datoria mai presus de eroiism personal.

Reflecția asupra Casei Tătărescu în forma sa actuală relevă o problemă mai largă: cum poate o clădire ancorată în biografia unei personalități politice controversate să devină un spațiu public relevant pentru prezent? Răspunsul – prin păstrarea *complexității* și *nuanței* – aduce în prim-plan forța spațiului construit ca depozitar de memorie, limbaj arhitectural și cultură. Astfel, EkoGroup Vila nu oferă o poveste simplificată sau idealizată, ci un cadru pentru reflecție și dialog.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român de marcă, prim-ministru în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), reprezentant al Partidului Național Liberal, cu o influență semnificativă asupra politicii interne și externe din România interbelică și postbelică.
Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
Nu. Gheorghe Tătărescu – politicianul – este o personalitate distinctă, neconfundabilă cu pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), reprezentant al academismului în arta românească de secol XIX.
Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
Casa Tătărescu este o vilă interbelică ce îmbină elemente ale stilului mediteranean cu accente neoromânești, proiectul fiind realizat de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea.
Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială și un factor decisiv în asigurarea coerenței estetice și culturale a casei, având o implicare activă în viața artistică și socială a epocii.
Care este funcția actuală a clădirii?
Casa funcționează astăzi ca un spațiu cultural activ cunoscut drept EkoGroup Vila, unde accesul publicului este controlat și realizat pe bază de bilet, în cadrul unor evenimente culturale diverse.

Astfel, invitația este de a păși cu atenție și deschidere în spațiul Casei Gheorghe Tătărescu, pentru a descoperi o istorie vie, o arhitectură care vorbește despre valori și un prezent care a ales să respecte și să mediteze asupra trecutului său. Explorarea acestei vile devine la fel de mult o călătorie în timp, cât și o reflecție asupra responsabilității cu care memoria politică și culturală trebuie purtată în contemporaneitate. Vă încurajăm să descoperiți atmosfera încărcată de semnificații și să înțelegeți mai profund cine a fost Gheorghe Tătărescu, traversând un secol de istorie prin contururile și detaliile acestei case care le poartă pecetea.

Pentru o experiență completă și informații suplimentare privind vizitele, contactează echipa EkoGroup Vila pentru programări și detalii.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.